Depresie (4)

08Apr08

by Dan Teodor Pohic

Atunci cind te toaca creierul

nu ajuta nimic

nici macar o bucurie pe tava

nici macar mai multe

lacrimile se incapatineaza

sa curga in tine

ca o lava vulcanica

in loc sa iasa ca o cascada

te ard pe dinauntru

 

Atunci cind te toaca creierul

vorbele iesite cu greu

din carne

sint ca niste dinti

smulsi cu clestele

frica e un cutit de harakiri

care sfirteca la nesfirsit

fara rezultatul final

 

Atunci cind te toaca creierul

nu exista nici o odihna

exista doar durere treaza

infinita

invizibila


Filed under: depression   |  
Tags:

2 Responses to “Depresie (4)”  

Feed for this Entry Trackback Address
  1. 1 Nicole on said:

    Aici ai scris ca si cum ai fi trecut si tu prin asa ceva
    ?????

  2. 2 jaynelsonmanela on said:

    draga nicole, eu sint scriitor si poet amator. eu nu pun nimic autobiografic pe net. nu trebuie sa treci prin ceva ca sa incerci sa scrii despre…nu?

    welcome to this blog. :-)

Leave a Reply