Tabloul

28Apr08

Astazi aveam ora de desen obisnuita , imi inmuiam pensula in borcanasul cu apa rece si imi alegeam culoarea preferata din setul de 6 guase ce stateau asezate alaturi de foile de desen Canson. Ma straduiam din rasputeri sa realizez un tablou cat mai reusit , incercam sa reprezint o schita a faptelor mele savarsite in ultima perioada de haos . Cu multa migala imi asterneam pe plansa imaculata : camile roz din vata de zahar ars ; cai albastri sau verzi depinde de perceptia cromatica a privitorului ; frunze triunghiulare atarnand de cerceii norilor ; mosorele cu ata neagra ce legau balerinele strambe de petele violete . La un moment dat, de pe draperia machiata cu diferite simboluri grafice , imi cazu pe plansa o batranica care prinse a-mi colora fata in nuante gri, transformandu-ma intr-o paiata trista. Batranica a izbucnit intr-un ras isteric, apaludand nervos , mi-a smuls din mana pensula si guasele si a pornit sa picteze chipurile tuturor locuitorilor din oras . Peste tot pe unde trecea schimba nuantele initiale si vopsea lumea altfel. Aceste siroaie policrome au cuprins mintea oamenilor , li s-au manjit ochii, pielea si mintea , cu diverse scene halucinante , chipuri si siluete infricosatoare incepand sa provoace angoase de nesuportat , semanand tot mai mult cu litografia lui Edvard Munch . Apoi chiar si stelele explodasera intr-o fresca fantastica pe un cer apocaliptic , Pamantul lua forma unui elipsoid de referinta stropit cu cruciulite rosii , iesite direct din tub , aplicate astfel ca sa realizeze o vegetatie galbui-oranj. Ziua scapase de sub control , o luase razna , innebunise de-a binelea !
A fost o tragedie , copii cuprinsi de autism au fost inchisi in calote sferice opace . Lumea numai stralucea in adevaratele ei culori , ramasese fara raport cu realitatea. Un pici scapase de sub cupola , si acum alerga disperat sa stranga baloanele colorate cu care isi faurise cioburile de speranta , toate erau sparte si rupte , iar el nu stia incotro sa se duca sa planga…. Numai era copil , asa-i comunicase batranica , de azi inainte putea sa priveasca la orice serial din viata. Numai ca el nu stia cum sa reactioneze la acesta situatie terifianta . Se intreba :Daca nu mai era copil , atunci ce devenise acum? Deodata , realizase ca involuase , acum era o usa greoaie din stejar , lacuita… Abia mai respira , vroia sa strige , sa iasa afara… Cineva il spiona mereu pe gaura cheii, ii privea gandurile pana in adancurile sale … esenta tare a stejarului din care fusese sculptata usa aceasta nu-l lasa sa o miste din balamale, si astfel era silit sa se inchida sau sa se deschida dupa voia celorlalti… dupa o vreme i se montase un vizor de promisiuni si de atunci lumina ii putea penetra adancimile spiritului sau, trezindu-l la o noua realitate! … ” Hai in camera ta , ora de joaca s-a terminat , medicamentele te asteapta pe noptiera ! Cantitatile de liniste se dau in miligrame !”

Filed under: depression   |  
Tags: nicole